O nouă speranță (sau miraj?) în producția de hidrogen „verde” vine din China.

Iată un articol pe tema dispozitivului „produs hidrogen din umiditatea aerului cu energie solară” — cu explicații, puncte slabe și implicații:

---

O nouă speranță (sau miraj?) în producția de hidrogen „verde”

În ultima vreme au apărut ştiri conform cărora o echipă de ingineri chinezi ar fi dezvoltat un dispozitiv care produce hidrogen pur doar din umiditatea prezentă în aer, folosind ca sursă de energie exclusiv lumina soarelui. Astfel s-ar elimina necesitatea apei lichide sau a alimentării externe. Dacă funcționează cu randament semnificativ, aceasta ar putea fi o tehnologie revoluționară în contextul tranziției energetice, mai ales pentru zone uscate sau lipsite de resurse de apă.

Dar înainte de entuziasm, trebuie să mergem cu pași critici: ce spun cercetările, ce provocări reale există și cât este (în prezent) „poveste vs. realitate”?

---

Ce spun cercetările de referință

Ceea ce apare în presa generală (și probabil în articolul pe care l-ai distribuit) este conectat la cercetări recente din China și colaborări internaționale privind conceptul de „direct air electrolysis” — adică electroli­za directă a apei absorbită din aer, fără alimentare cu apă lichidă.

Iată elementele tehnice esențiale (simplificat, dar cu nuanțe):

• Un modul de electroli­ză este construit în „sandwich”: pe mijloc, un mediu poros (spumă, un fel de material absorbant) impregnabil cu un electrolit higroscopic (adică substanță care atrage și reține apă din vaporii din aer).
• Acest electrolit „absorbit” este folosit direct în electro­li­­ză: ionii apă + curent electric (alimentat de sursă regenerabilă, solară) generează H₂ și O₂, colectate separat.
• În unele experimente de laborator s-a demonstrat funcționarea la umiditate relativă redusă (spre exemplu ~ 4 %) și s-a obținut hidrogen cu puritate foarte mare (> 99 %) în condiții controlate.
• În teste în aer liber, s-au construit „turnuri” cu module multiple alimentate de panouri solare. În zile însorite, s-a observat producții de hidrogen măsurabile.
• Eficienţa Faradică (cât de mult din curentul introdus produce cu adevărat H₂) raportată a fost ridicată, circa ~ 90-95 % în experimente controlate.

Aceste experimente sunt remarcabile, dar nu lipsesc limitările.

---

Unde stă „cârligul” — provocări și scepticism

Un articol titrat „dispozitiv cu randament îndoielnic” nu este exagerat: există motive întemeiate să fim precauți.

Iată principalele obstacole:

1. Randament energetic real vs. teoretic
   Chiar dacă apar povești de eficiență teoretică de până la ~ 25–30 % (în condiții ideale) în literatură, aceste cifre sunt obținute pe hârtie sau în condiții de laborator, nu în medii variabile, cu pierderi, cu degradare chimică etc.
   Pierderile – rezistență electrică, transport de ioni, fenomene de degradare a electrolitului – pot reduce mult în practică eficiența utilă.
2. Stabilitatea pe termen lung
   Electrolitul higroscopic (de exemplu săruri sau acizi) poate suferi modificări chimice (ex: reacții cu CO₂ din aer, formare de carbonat etc.) care scad capacitatea de absorbție sau conducivitatea. În cercetări s-a observat degradare după câteva zile în unele condiții.
   Materialele absorbante (spumă, suport poros) pot suferi coroziune, degradare fizică, blocaje etc.
3. Limitări de secțiune și scalare
   ce funcționează într-un modul mic nu se traduce direct în instalații mari ușor. Problemele de uniformitate, conductivitate, transport de apă/ioni pe distanțe mari devin provocări.
   Sistemele „turn” testate au ocupat suprafețe semnificative și depind de lumina soarelui – pe perioade nori, productivitatea scade drastic.
   De asemenea, costul materialelor (electrozi de platina sau materiale exotice) poate fi mare.
4. Disponibilitatea vaporului de apă
   În zone extrem de uscate (umiditate relativă foarte mică) sistemul va ajunge la un echilibru în care nu poate absorbi suficientă apă din aer pentru a alimenta electro­li­za eficientă.
5. Costuri și investiții
   Pentru a concura cu metodele clasice (electroliza cu apă pură, reformarea gazelor naturale + captare CO₂ etc.), sistemele trebuie să fie economic viabile — şi asta înseamnă materiale ieftine, durabile, proces de fabricație industrializabil.

---

Concluzii și implicaţii:NEWES-24.RO

Dispozitivul propus este fascinant și merită atenție: dacă ar funcționa eficient la scară reală, ar putea permite generarea de hidrogen „verde” în zone lipsite de apă lichidă, deschizând opțiuni energetice decuplate de sursele traditionale de apă. De asemenea, ar reduce dependența de infrastructuri mari și canale de alimentare cu apă.

Totuși, pe baza informațiilor disponibile, nu suntem încă în pragul unui „hidrogen scos din aer” la costuri practice. În stadiul actual, rezultatele sunt promițătoare, dar experimentale.