„Prezentul nu există – doar conștiința îl inventează”

[ 4 minute timp de citire. ]

---

🌀 Editorial NEWS-24.ro

„Prezentul nu există – doar conștiința îl inventează”

🗓️ 30 iunie 2025

---

„Dacă vrei să înțelegi prezentul, lasă ceasul din mână și ascultă-ți respirația. Abia atunci vei vedea cât de greu e să rămâi aici.”

Ni se spune că trăim în „prezent”. Dar ce este acest prezent? O secundă? O sutime? Un punct fix între două infinituri?

Imaginează-ți că ții în palmă un fir de nisip și încerci să-l convingi că nu cade. Dar gravitația, asemenea timpului, nu iartă: orice clipă este trasă fie în trecut, fie împinsă spre viitor. În această lege imuabilă a mișcării, prezentul devine imposibil.

🕰️ Ceasul – falsul profet al prezentului

Privim la ceas. Vedem secundarul mișcându-se. Credem că suntem în timp real. Dar clipa pe care o numeri s-a dus deja. Prezentul devine doar o umbră între două tăceri: cea a ce a fost și cea a ce va fi.

Ca să existe un prezent absolut, ceasul ar trebui să stea. Energia să înceteze. Gândul să tacă. Inima să nu mai bată. E posibil?

Nu. Pentru că trăim într-un univers în care nimic nu stă. Totul pulsează, se extinde, se transformă. Iar în acest dans cosmic, clipa e iluzie.

🪐 Punctul Zero – locul unde timpul tace?

Și totuși, dacă ar exista un loc în care timpul s-ar opri? Un centru absolut al tuturor lucrurilor? Un Punct Zero, acolo unde începutul și sfârșitul se îmbrățișează într-o tăcere rotundă?

Unii îl numesc „vid cuantic”. Alții, „momentul dinaintea Creației”. Iar alții simt în meditație profundă o stare în care nu mai există nici trecut, nici viitor – doar o prezență pură, fără nume, fără formă.

Poate că prezentul nu este ceva ce se poate măsura, ci doar ceva ce se poate fi. Nu e timp. E stare. Nu e punct. E deschidere.

🌌 Cine suntem fără prezent?

Dacă prezentul e o iluzie, cine e cel care îl caută? Conștiința. Singura care poate să stea în „acum”, chiar dacă totul în jur se mișcă. Ea nu are secundar. Nu are ceas. Are doar tăcerea aceea dintre două gânduri.

Poate de aceea misticii, în toate culturile, au spus același lucru cu alte cuvinte:

„Aici și acum” este poarta spre etern. Dar nu este un timp. Este o trezire.

---

🔍 Opinia străzii (interviuri fictive)

NEWS-24 a ieșit pe stradă și a vorbit cu 13 oameni, între 11:00 și 18:00. Iată ce au spus:

• Irina (profesoară, 47 ani): „Când îmi privesc copiii cum cresc, îmi dau seama că prezentul e doar un fel de nostalgie în avans.”
• Mihai (curier, 29 ani): „Pentru mine, prezentul e când am motorul pornit și vântul în cască. În rest, totul e rutină.”
• Nicoleta (artistă, 34 ani): „Când pictez, simt că nu mai există timp. Asta să fie prezentul?”
• Toma (pensionar, 68 ani): „Eu trăiesc mai mult în trecut. Prezentul nu e decât o amintire care se pregătește.”
• Ana-Maria (elevă, 17 ani): „Când iubesc, simt că sunt în prezent. Dar doare repede, deci poate e doar viitor grăbit.”
• Sorin (IT-ist, 38 ani): „Prezentul e în RAM, dar și el se șterge la restart.”
• Elena (florăreasă, 53 ani): „Eu nu știu cu ce se mănâncă filozofia, dar când simt soarele pe față, parcă e o clipă care rămâne.”
• Darius (student, 22 ani): „Când mă prind în gânduri, pierd prezentul. Când sunt beat, e și mai confuz.”
• Cristina (medic, 44 ani): „Prezentul apare când un pacient deschide ochii după o operație grea.”
• Adnan (refugiat, 35 ani): „Eu am fugit dintr-un trecut violent spre un viitor necunoscut. Nu știu ce înseamnă prezentul.”
• Raluca (barista, 26 ani): „Când fac cafea bună și lumea zâmbește. Aia e o secundă care merită.”
• Bogdan (șomer, 51 ani): „Prezentul doare când nu ai bani.”
• Marius (copil, 8 ani): „Prezentul e când mănânc înghețată!”

---

✍️ Concluzia redacției NEWS-24.ro:

Poate că prezentul nu este o coordonată a timpului, ci o întâmplare rară a conștiinței.
Ceasul nu îl poate măsura. Mintea nu îl poate stăpâni. Dar ființa îl poate trăi – uneori în lacrimi, alteori în tăcere, sau într-un sărut.
Când timpul tace în noi, prezentul se aprinde ca o scânteie. Iar viața devine, pentru o clipă, eternă.